Atunci am aflat ce ?nseamn? s? crezi. Lumea ta se pr?bu?e?te zi dup? zi, ?n jurul t?u, dar sim?i ?n str?fundurile fiin?ei tale c? ?ntr-o zi va fi bine ?i nu renun?i. Logic, ra?ional, totul ??i spune c? e?ti nebun. ?i tu te ?nc?p???nezi ?i mergi mai departe. E o sc?nteie acolo, ?n suflet, o voce timid?, care ??i ?opte?te s? nu te la?i b?tut, c? totu-i cu un rost. Totul are sens. Pentru c? am vrut s? dau un sens la tot ceea ce se ?nt?mpl?. Am ales s? cred. Pentru c?, din momentul ?n care te-am v?zut, am ?tiut c? nu mai am ce s? a?tept, ?n afar? de tine. ?Maria Magdalena ??i vorbe?te despre pierdere, alegeri, ?mp?care cu sine, descoperiri ?i mai ales despre iubirea c??tigat?. Pentru c? iubirea, odat? ce exist?, nu se ?nstr?ineaz? niciodat?. Nici m?car atunci c?nd se ?ndep?rteaz?, se acoper? ?i pare pierdut? definitiv. Ea exist? mai departe, pentru c? iubirea ne schimb?. Toate iubirile care ne trec prin via?? r?m?n ?n noi ?i cresc mai departe acolo. Ioana Duda ?tie c? nu-i po?i iubi pe ceilal?i dac? nu te iube?ti pe tine. C? nu-i po?i ierta pe al?ii p?n? nu te ier?i pe tine ?i c? nu te po?i l?sa iertat de al?ii p?n? nu te-ai iertat tu, cu adev?rat, p?n? la ultima cut? a sufletului. ?tie c? iubirea nu ?nseamn? mereu s?-l ai pe cel?lalt al?turi. Iubirea e complet? ?i dac? e numai o stare, o plaj?, un c?ntec, un copil. Ioana ?tie.” (Cristina Nemerovschi) Cu aceea?i sinceritate dureroas? cu care ne-a obi?nuit din c?r?ile ei anterioare, Ioana Duda scrie ?n Maria Magdalena despre o iubire matur?, a?adar complicat?, ?i despre pierderea ei, ?n aparen??. Dar, c?nd vine vorba despre iubire, oare chiar o putem asocia cu maturitatea? Sau, cumva, fiecare descoperire a iubirii este un drum de-a lungul c?ruia ??i dai la o parte tot mai multe straturi ale fiin?ei ?i, ?n final, ajungi s? te ?n?elegi cu al?i ochi? P?n? la urm?, iubirea ??i arat? o lume cu totul nou?, pe care o descoperi asemeni unui copil. Personajul principal al romanului ?n?elege multe despre iubire, de-a lungul c?r?ii, dar mai ales se ?n?elege pe sine. Se redescoper? ?i se repozi?ioneaz? ?n centrul propriului univers. Cartea Ioanei Duda ne vorbe?te despre dragostea care este mai presus de fiin?ele pe care le leag?, dragostea ca mod de autocunoa?tere. (Alexandru Voicescu)