La o conferin?? de la Institutul Francez de pe bulevardul Dacia, Mirona face cuno?tin?? cu ?un b?rbat impun?tor, greoi, cu p?rul ca z?pada“, care, c?nd afl? c? scrie literatur?, o invit? la cenaclu s? citeasc? ceva. ?Maestrul“ e, desigur, E. Lovinescu, surprins dintr-o singur? tr?s?tur? de condei, cu spiritul s?u curios ?i generozitatea fa?? de ?ncep?tori, dar ?i cu mania – nevinovat? – de a-i ?boteza“ cu pseudonime conving?toare: ?Mirona? repet? maestrul mirat. E ingenios, dar prea c?utat, neverosimil... S? vii s?-mi cite?ti ceva. Las? c?-?i g?sesc eu un alt pseudonim. ?i, potrivindu-?i ochelarii, ca un profesor care nu se decide s?-?i pun? o not? de trecere: Vino duminic? la cenaclu, domni?oar? Mirona...“?La cap?tul lecturii acestui roman, scris cu verv? ?i cu sensibilitate feminin?, cititorul va r?m?ne cu imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, ?n care o fat? idealist? ??i caut? drumul, crez?nd cu ?nc?p???nare ?n destinul ei de scriitoare. Narator ?i personaj ?n acela?i timp, ea tr?ie?te deopotriv? ?n realitatea Bucure?tiului ?i a Parisului din anii celui de-al Doilea R?zboi Mondial, c?t ?i ?n fic?iune, al?turi de fascinanta ?i misterioasa bunic? Fana.“ – Elena Zaharia-Filipa?